Istoric: Palanca
Prin decretul nr. 394 din 31 martie 1864 s-a stabilit noua împărţire administrativă a ţării prin care, ia fiinţă comuna Brusturoasa alcătuită din satele: Popoiu, Ciughes, Palanca, Cuchinis, Brusturoasa ( reşedinţa), Camenca, Buruieniş, Surdu, Cotumbă, Simbrea, Agas, Sulta, Prelugi, Beleghet şi Goioasa. Comuna a făcut parte pe rând din plăşile : Tazlăul de Sus, Muntele, Comaneşti, Moineşti. La 5 februarie 1893 satele: Cotumba, Simbrea, Agas, Sulta, Prelugi, Beleghet şi Goioasa s-au desprins de comuna Brusturoasa şi au format comuna Agas. În 1926 şi satele Popoiu, Ciughes, Palanca s-au desprins şi au format comuna Palanca.
Comuna Palanca îşi trage denumirea de la întăriturile vechi, de pe un afluent al râului Trotus-Pârâul Şanţ, cetate de graniţă şi apărare. Iorgu Iordan, defineşte termenul astfel: Palancă- locul ce a fost altădată întărit cu îngrădire de pari sau de blăni. Din această definiţie a apelativului, rezultă lămurit că, cel puţin în unele cazuri, toponimul nostru a avut semnificaţie militară, aşadar a însemnat un loc întărit. Presupunerea găseşte o confirmare în faptul că despre unele localităţi se vorbeşte ca despre fortificaţii. De pildă: Palanca ( punct vamal, Bacău ) spune că e un loc foarte important sub raportul aşezării militare. Aici se afla urmele unui şanţ de-a lungul fortificaţiilor ungare. Primul document ce atestă localitatea este un hrisov al lui Vasile Lupu din 1648, dar confirmări ale existenţei fortificaţiei ( aşa cum explică şi Iorgu Iordan) găsim şi la cronicarii moldoveni Grigore Ureche şi Miron Costin.
De altminteri încă şi la ora actuală, în nordul comunei se găsesc fortificaţiile de graniţă dintre Moldova şi Imperiul Austro-ungar construite în timpul lui Gheorghe Racotzi II pe care locuitorii le denumesc Treptele Măriei Tereza. Putem spune că Palanca se constituie ca aşezare prin contribuţia a trei elemente : oierii, care s-au aşezat în actualul sat Popoiu fiind partea cea mai veche a aşezării; românii transilvăneni, care au trecut graniţa de-a lungul secolelor. Acest lucru se demonstrează prin ruinele întăriturilor de la vechea graniţă ce aveau scop să oprească exodul populaţiei din Transilvania; grănicerii români, care, după satisfacerea stagiului militar rămâneau aici întemeindu-şi gospodării.Din documentele existente, evoluţia teritorială a comunei Palancă este următoarea : în prima fază se constituie nucleul comunei în partea vestică a sa, de-a lungul Pârâului Popoiu şi Pârâul Şanţ; apoi se extinde de-a lungul văii Trotusului, de o parte şi de alta a văii şi a caii de acces; ultima fază cuprinde extinderea aşezării de-a lungul Pârâului Ciughes şi a afluentilor săi.