Istoric: Câmpeni
Încă din 1618 a avut loc o puternică mişcare ţărănească, iar mai târziu locuitorii zonei s-au aflat în rândurile luptei călugărului Sofronie din Cioara.
Izbucnită în comitatul Hunedoarei în toamna anului 1759, răscoala se răspândeşte cu iuţeală şi în comitatul vecin Albei. Sofronie a fost prins, dar apoi este eliberat de răsculaţi şi răscoala cuprinde Zarandul şi tot sudul Transilvaniei. Centrul mişcării s-a deplasat în Munţii Apuseni, unde nemulţumirile moţilor din cauza obligaţiilor grele faţă de fisc şi îngrădirea dreptului la padurit erau generale.
În aprilie 1760, Sofronie intră în Zlatna în fruntea unei mari mulţimi de răsculaţi. Alte cete ale sale ocupă Abrudul şi Câmpenii. Ţăranii se socoteau stăpâni pe situaţie, declarând că "a trecut puterea domnilor, acum noi suntem stăpânii".
Atât autorităţile locale, cât şi Curtea de la Viena, erau extrem de îngrijorate că scânteia aprinsă din motive religioase se va transformă într-o mare vâlvătaie cu tentă socială şi naţională. Mai apoi Sofronie însuşi s-a temut de marea amploare a mişcării sale. În acest context tensionat, tratativele duse de el cu reprezentanţii Curţii de la Viena, au condus la lichidarea răscoalei. Mulţi participanţi la ea au fost prinşi şi aspru pedepsiţi. Marea răscoală s-a sfârşit astfel în primavara anului 1761.
Deşi biserica ortodoxă a fost recunoscută oficial de Curtea din Viena, mişcările populare nu vor înceta, deoarece adevăratele cauze care le-au provocat au rămas. Mişcările populare care nu vor conteni, vor culmina în a două jumătate a secolului al XVIII-lea cu marea răscoală condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. Mai târziu, Horea a fost purtătorul de cuvânt al locuitorilor din "Domeniul de Sus", trimiţând la Viena numeroase jalbe de scutire a sarcinilor insuportabile, care apăsau asupra lor, în preajma mării răscoale de la 1748.
Incidentul din 24 mai 1782, la târgul de primăvară de la Câmpeni, a fost semnalul pentru izbucnirea mării răscoale de mai târziu. Astfel, moţilor le-a fost interzis şi dreptul de a-şi desface la târg mediul - o tradiţională băutură moţească. Arendaşii armeni le-au confiscat băutura, dar moţii au spart vasele cu băutură ale arendaşilor. Ancheta autorităţilor şi măsurile luate au fost extrem de dure. Astfel, s-a stabilit o pagubă de 8700 florini, sumă imensă pentru vremea aceea, fiind condamnaţi la moarte 18 ţărani, între care şi octogenarul Dumitru Todea.
În 1784 răscoala a izbucnit, Câmpeniul devenind centrul acestei mişcări. Din noiembrie, Horea şi-a stabilit Campeniul cartierul său general, de unde a condus cu ajutorul lui Cloşca şi Crişan şi a altor oameni de încredere, ostilităţile împotriva autorităţilor asupritoare. Trebuie menţionat că izbucnirea mării răscoale conduse de Horea, a contribuit şi decretul emis de Împăratul Austriei Iosif, la 31 ianuarie 1784, cu privire la înscrierea voluntară a satelor din vecinătatea graniţei militare, care a fost interpretat de ţărani ca referindu-se la întreagă ţara.
Cu ocazia târgului de la Brad, în 28 octombrie 1784, Gheorghe Crişan, din poruncă lui Horea cheamă din fiecare sat câte 4-5 bărbaţi pentru 31octombrie la Mesteacăn. Cei adunaţi vor porni spre Alba Iulia spre a se înscrie voluntari. Erau circa 600 de ţărani. Ajunşi în Curechiu, autorităţile încearcă să îi împrăştie şi să-l prindă pe Crişan. Astfel, după ce la 1 noiembrie 1784, răscoala izbucneşte cu putere la Curechiu, Câmpeniul primeşte cu bucurie cântecele de răsculaţi ale lui Horea. Aici vor fi distruse de către răsculaţi arhivele nobililor, fiind eliberaţi moţii închişi.
La Tibru, la 12 noiembrie se încheie un armistiţiu pe 8 zile între Cloşca şi colonelul imperial Schultz. Ţăranii cereau să nu mai fie iobăgi şi să fie înscrişi în armată, să fie eliberaţi cei închişi. Se cunoaşte că ultimele încercări de rezistentă ale ţăranilor au fost înfrânte la Abrud, Câmpeni şi Albac.
La 27 decembrie, Horea şi Cloşca au fost prinşi în pădurea Scoracetului din Munţii Gilaului şi la 30 ianuarie 1785 este prins şi Crişan la Saşa - Lupsa. Cei trei viteji conducători au fost duşi legaţi în lanţuri la Alba Iulia.
La Câmpeni, în 21 noiembrie 1784, este dat peste cap planul vicecolonelului Schultz de a-i prinde pe capii răsculaţilor. Tot aici, între 7 şi 14 decembrie 1784, Horea cu răsculaţii săi, se opun armatelor imperiale, după care Horea se va retrage spre Albac.
Locuitorii Câmpeniului au fost participanţi activi şi la alte evenimente istorice, mai însemnate, înainte de revoluţia de la 1848. Astfel, în 1819 ei s-au ridicat împotrivă unor sarcini tot mai apăsătoare puse de autorităţi pe capul lor cât şi a recrutărilor pentru armata imperială.
Campeniul a devenit centrul revoluţiei româneşti de la 1848 din Transilvania. Aici, Crăişorul Avram Iancu a creat o adevărată "republică ţărănească", condusă de acesta cu ajutorul prefectilor săi. La adunarea din aprilie 1848, Iancu a participat alături de Buteanu şi Balint. El şi-a aşezat la Câmpeni tabăra revoluţiei, fiind numit prefect general al legiunilor montane. Tabăra militară era amplasată în vestul oraşului Câmpeni. La Câmpeni au fost primiţi cu multă bucurie revoluţionarii din Ţara Românească, care loc de cinste a figurat Nicolae Bălcescu. Câmpeni s-au ridicat au luptat alături de Iancu, tribunii Mihai Andreica, Aiudeanu, Nicolae Croches Ion Sulutiu.
După înfrângerea revoluţiei apropierea morţii , Avram Iancu a fost primit întotdeauna Câmpeni un erou tuturor din Transilvania. semn de aducere aminte de cinstire a marelui patriot, care numele Câmpeni "Craiul Munţilor", se statuia . Statuia este sculptorului Dimitriu Bârlad, fiind 1930 Târgu Mureş. 1940, statuia a fost Câmpeni odiosului Diktat de Viena.
După revoluţia de 1848, evenimente din istoria , cum au fost Unirea Principatelor din 1859 războiul de Independenţa de la 1877-1878, au fost primite cu mare bucurie şi viu interes în Ţara Moţilor şi mai ales în Câmpeni. Aici a luat naştere chiar un comitet condus de Ion Patitia şi Mihai Adreica care a colectat bani, alimente şi îmbrăcăminte pentru răniţii armatei române.
Tot la Câmpeni au avut loc în 1981, manifestaţii în sprijinul mişcării memorandiste, iar în 1918 s-a creat aici o gardă naţională condusă de Zosim Chirtop, chemată de Consiliul Naţional de la Alba Iulia, să asigure desfăşurarea în cele mai bune condiţii a Marii Adunări Naţionale, de la Alba Iulia, la 1 Decembrie.