Istoric: Budureasa
Atestata documentar în anul 1583, localitatea Budureasa, este cu certitudine mult mai veche. Potrivit etimologiei populare, denumirea vine de la buturi arse. Povestirile din străbuni spun că, în decembrie 1600, câțiva reprezentanți din satele comunei au fost la Beiuș sa-l întâmpine pe marele Voievod Mihai Viteazul care a poposit doua zile (6 – 8 decembrie) în cetatea din Finiș si Beiuș. Trecerea marelui Voievod prin Beiuş a stârnit emoții adânci în inimile românilor din această zonă, astfel că prezenţa unora dintre budureni era cât se poate de firească.
La 28 august 1660, Oradea este ocupata de Turci, iar în 1661 Beiușul şi toate satele din zonă devin pașalâc turcesc, până în 1686 , când la 30 iulie, armata austriaca îi alunga pe turci din Beiuș iar la 6 iunie 1692 din Oradea. În anul 1692 Beiușul a căzut sub ocupația lunga si grea a Imperiului habsburgic. Greutăţile, lipsurile şi necazurile țăranilor răsculaţi în anul 1784 conduşi de Horea, Cloșca şi Crișan, au fost aceleaşi şi pentru locuitorii de atunci ai Buduresei. Mai grav stăpânirea austro-ungara în politica dură de deznaţionalizare, a interzis folosirea limbii române, înregistrările actelor la primărie erau făcute în limba maghiara, iar școlarii erau obligaţi să înveţe după abecedarul maghiar. Revoluția din 1848 a avut ecouri mai ales în rândurile învăţătorilor şi preoţilor din comună. Acţiunile de emancipare naţională şi socială ale românilor din anul 1905 l-a avut ca protagonist si pe învățătorul Goina Gheorghe.
În primul război mondial (1914 – 1918) au fost înrolați mulţi săteni. În acea perioada din mai multe familii, pe câmpul de lupta s-au întâlnit taţi şi fii, greul ducându-l acasă femeile, bătrânii şi copiii. Mulți şi-au sacrificat viaţa apărând pământul strămoșesc, căzând la datorie, îndurând foamea şi frigul. Răniți trupește şi adânc loviţi sufleteşte o mica parte din cei plecaţi au reuşit să se întoarcă la familiile lor.
După 1 Decembrie 1918 şi până în martie 1919 în comunitățile Transilvaniei exista o dualitate a puterii datorată faptului că alături de consiliile naționale române la nivelul prefecturii s-a menţinut vechea administrație sprijinita de consiliile naţionale maghiare. În 1919 Garda Naţionala Maghiară din Ardeal a dezarmat garda națională română din Budureasa fiind înlocuită cu jandarmi maghiari, ziarul “ Tribuna Bihorului nu a ajuns în localitate fiind interzis de Sfatul muncitoresc maghiar din Oradea. Prin reforma agrara din 1921 văduvele de război au primit pământ în localitățile “Regina Maria,, (azi Avram Iancu județul Bihor) si în Salonta – colonie.