Managerul RECL din Balta Albă a deschis apetitul sătenilor pentru fonduri europene

05.07.2010

Simona Necula, manager RECL

Ionel Brânduşă, primarul comunei Balta Albă, spune despre Simona Necula că îmbină foarte bine munca de manager al RECL cu cea de apicultor şi recunoaşte meritele acesteia în privinţa impulsionării absorbţiei fondurilor europene pentru agricultură.

“Începând cu anul 2008, Simona Necula a organizat la Punctul de Acces Public la Informaţie (PAPI) întâlniri frecvente cu apicultorii şi cu întreprinzătorii locali din comună pentru a-i informa despre măsura 141 din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). La centrul PAPI au avut loc întruniri lunare de promovare a acestei măsuri (care permite obţinerea unor finanţări importante, de către apicultori –n.n.) şi au fost puse la dispoziţia localnicilor toate materialele informative, chiar au fost publicate şi foi volante în care erau detaliate masurile de subvenţie în vigoare la acea oră”, arată primarul.

Edilul Ionel Brânduşă ştie că toate eforturile managerului RECL n-au avut rezultate immediate. Vinovată, în opinia sa, a fost mentalitatea oamenilor care nu credeau că, scriind proiecte, pot obţine bani europeni. Ulterior însă, situaţia din comuna Balta Albă s-a schimbat. Managerul RECL Simona Necula a găsit soluţia înfrângerii acestor rezistenţe. Ea a dat startul accesării fondurilor structurale în comuna Balta Albă, printr-un proiect de afaceri personal.

Cu ajutorul informaţiilor pe care le deţinea la PAPI, Simona Necula a hotărât să le arate oamenilor din satul său că se pot accesa uşor bani europeni pentru organizarea unei stupine. Astfel, a scris rapid un proiect european şi-a autorizat mica stupină pe care o deţinea împreună cu familia sa. Acum, Simona Necula are un efectiv de 44 familii de albine pentru care, din 2009 beneficiază de măsura 141 privind accesarea fondurilor europene structurale pentru dezvoltarea micilor afaceri agricole.

La scurt timp după ce proiectul managerului RECL a devenit realitate, iar banii europeni au contribuit efectiv la dezvoltarea acestei afaceri, localnicii au început să prindă curaj. Au început să treacă mai des pragul PAPI şi, cu ajutorul personalului RECL, au depus deja zeci de proiecte pentru accesarea fondurilor structurale. Ei vor ca, prin concretizarea acestor proiecte, să transforme zona într-un perimetru apicol de referinţă. Acum, localnicii recunosc faptul că au primit o lecţie importantă din partea managerului RECL în privinţa neîncrederii pe care au avut-o în privinţă accesării banilor europeni pentru dezvoltarea apiculturii în această zonă cu mare potenţial melifer.

Stupăritul, o afacere cu potenţial

În zona subcarpatică a României, stupăritul a evoluat de la un hobby la o ocupaţie de bază a localnicilor, chiar dacă principalul produs al crescătorilor de albine, mierea, nu are încă o piaţă de desfacere specializată şi bine organizată. Deşi stupăritul are un potenţial foarte mare de dezvoltare în foarte multe regiuni, acesta nu se numără încă printre cele mai profitabile business-uri, din cauza dificultăţilor legate de comercializarea mierii. Totuşi, specialiştii în apicultură apreciază că pe viitor situaţia se va schimba.

Datorită vocaţiei şi pasiunii multor oameni din satele subcarpatice româneşti, care au însânge albinăritul - ocupaţie transmisă din generaţie în generaţie şi care dăinuie de mii de ani pe teritoriul ţării noastre - , această activitate are perspective foarte mari să devină o afacere prosperă, care să angreneze forţă de muncă locală specializată - apreciază managerul RECL Balta Albă.

Simona Necula, care a desfăşurat cu consătenii săi, la PAPI, adevărate cursuri de elaborare a proiectelor europene pentru stimularea stupăritului, crede că forţa de muncă ar putea fi pregătită tot prin intermediul proiectului “Economia bazată de Cunoaştere”.

Albinele trebuie să beneficieze de atenţie precum copiii

Pentru a obţine producţii de calitate, apicultorii trebuie să investească mult timp şi răbdare în business-ul lor. “Trebuie neapărat să îţi placă meseria şi să ai chef de muncă. Este o activitate migăloasă, în care investeşti mult timp. Nu poţi să lucrezi la stupi doar o dată pe lună şi trebuie să le acorzi atentie albinelor, atunci când este nevoie, exact ca la copiii”, arată managerul RECL Simona Necula.

Ea compară albinele dintr-un stup şi cu angajaţii unei fabrici ecologice care trimit la export mierea, un produs de lux. “Deocamdată există o sumedenie de impedimente în dezvoltarea acestei activităţi ecologice pentru că fiecare stupar vinde mierea cum şi cui poate. O poate da cu 8 lei/kg, o poate vinde însă şi cu 10 lei/kg. Într-o discuţie pe care am purtat-o cu consătenii mei în centrul PAPI le-am adresat o provocare. I-am întrebat pe câţiva localnici care se pricep şi practică albinăritul: “Cum ar fi să ai câteva mii de angajaţi care muncesc fără să se plângă, nu cer salarii şi îţi predau la timp un produs de lux, care se vinde la export ca pâinea caldă?” Această întrebare i-a pus pe mulţi pe gânduri. Mulţi m-au întrebat dacă această ipoteză este viabilă. Le-am răspuns fără să ezit că ei ştiu la fel de bine ca mine că apicultura este o afacere rentabilă, pe care o poţi începe cu o investiţie mică, de cel mult 200 lei, preţul a 4 – 5 stupi. Dar mai este nevoie de ceva, poate mai important decât banii”, conchide managerul RECL, sugerând pasiunea care trebuie investită de întreprinzătorul care vrea să pornească o afacere în acest domeniu.

Pe aceeaşi temă:

Comunitatea din Rus renaşte cu capre şi albine

Afaceri cu stupi de albine la Licurici - Gorj