Monumente arhitecturale
ALBA
Cetatea bastionară din Alba Iulia a fost ridicată între anii 1714-1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionara de tip Vauban din ţara noastră. Planul cetăţii a fost întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Ştefan de Steinville, completată apoi de generalul Weiss. Lucrările propriu-zise la fortificaţia de la Albă Iulia au început la 4 noiembrie 1715, când s-a pus piatră de temelie a bastionului Carol, dedicat împăratului, situat pe latura de nord a cetăţii.
BRAŞOV
Casa Bălaşa Brâncoveanu din Braşov
Este o construcţie în stil brâncovenesc, opera a unui meşter braşovean, realizată în anul 1793. În curte se află un pavilion de vară, care îmbină influenţe ale artei orientale şi brâncoveneşti.
CLUJ NAPOCA
Bastionul Croitorilor (în maghiară Bethlen bástyája, alternativ Szabók bástyája, în trad. "Bastionul Bethlen" sau "Bastionul Croitorilor") este unul din puținele turnuri de fortificație care au făcut parte din Vechea Cetate a Clujului și care s-a păstrat intact până în zilele noastre. A fost finanțat de breasla croitorilor din Cluj. Fiecare bastion (turn) al zidului medieval de apărare a fost finanțat de altă breaslă (croitori, cizmari, tâmplari, săpunari, rotari, olari, zidari, curelari etc).
CRAIOVA
Este considerată ctitorie a lui Şerban Voievod (1654-1658). Biserica a fost restaurată în 1717, 1852, 1910, 1926 şi 1958. În decursul istoriei Craiovei, la Jitianu au fost adeseori adăpostite oştile de apărare ale oraşului. Astăzi, în interiorul clădirii civile a mănăstirii se află o bogata colecţie de odoare ale artei medievale din Oltenia.
HUNEDOARA
Cetatea Deva (Castrum Deve), aşezată pe măgură andezitică a Dealului Cetăţii, în NV oraşului Deva, la o altitudine de 371 m Cetatea Devei a fost construită pe urmele unei fortificaţii daco romane. Primele lucrări de edificare datează din primii ani ai secolului XI, după înfrângerea de către unguri a ducelui Ahtum din Cetatea Morisena (Cenad), când au venit primii colonişti dinspre vest, alte lucrări au fost executate în timpul regelui maghiar Geza ÎI (1141-1161), când au sosit primii colonişti germani în Ardeal. Cel mai plauzibil însă, cetatea a fost înălţată în jurul anului 1250 în timpul regelui Bela IV, după năvălirea tătarilor din 1241, care a pustiit Valea Mureşului.
IASI
Clădirea a fost construită pentru a servi drept sediu al Fundaţiei universitare „Regele Ferdinand I”, urmărindu-se a fi un reper cultural la împlinirea a 60 de ani de către Ferdinand. În anul 1928 a fost cumpărat imobilul de pe terenul unde în prezent se află Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, organizat un concurs de proiecte câştigat de inginerul Emil Prager. Lucrările s-au derulat între 1930-1934. Din cauza problemelor economice clădirea nu s-a bucurat de o festivitate de inaugurare. Pe acoperişul Fundaţiei trebuiau să fie aşezate statuile celor mai reprezentativi conducători din istoria românilor, printre ei regăsindu-se şi Carol I şi Ferdinand. Simbolistic, această idee urmărea să consacre locul celor doi regi în panteonul românesc. Grupul realizat de C. Jotzu în anii 1933-1934 nu a mai fost amplasat în locaţia iniţială, manifestându-se temerea că strucutura de rezistenţă a imobilului nu va putea suporta o greutate aşa de mare. Prin urmare, statuile au fost aranjate în curtea bibliotecii.
MEHEDINŢI
Monumentul Eroilor este dedicat eroilor Primului Război Mondial. Monumentul a fost inaugurat la 4 iunie 1933 şi ridicat din iniţiativa primarului Virgil Netta. Plasat în Parcul Rozelor, edificiul a fost realizat în perioada 1928-1933 şi este un omagiu adus ostaşilor români căzuţi la datorie în Primul Război Mondial. Opera a fost realizată de arhitectul State Balosin, de sculptorul Teodor Burcă şi de pietrarul Carol Umberto.
MUREŞ
Biserica moşteneşte vechiul tip al bisericilor de lemn ale românilor şi este realizată potrivit tehnicii populare, tradiţională în Transilvania, cu bârnele încheiate prin cheutori în „coadă de rândunică”. Faţă de biserica de piatră, arta românească s-a dovedit mai rezistentă în raport cu noile forme, ale barocului, impuse din afară. Principalul element compoziţional este turnul-clopotniţă, la care remarcăm bulbul mare de secţiune octogonală care prin intermediul lanteroului termină bulbul mic.Inscripţia de pe arcul ce marchează iconostasul indică ctitoria, autorii decoraţiei interioare şi anul terminării lucrărilor: 1814.
A fost realizată între anii 1793-1794, cu sprijinul comerciantului Hagi Stoian Constandin şi a soţiei sale: "sau cumpărat acest loc de biserică de dumnealor jupânu Stoian Hagi Constantin cu soţia Siriana. Au făcut şi biserică din temelie, au zugrăvit altariu şi fruntariu cu icoanele".
NEAMŢ
Situată în partea de nord-est a judeţului Neamţ, la o depărtare de cca. 46 de km de reşedinţa acestuia şi în imediata apropiere a oraşului Tg. Neamţ, Cetatea Neamţ (sau a Neamţului) face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepţională din România.
Fortificaţiile Cetăţii Neamţ trebuiau să reprezinte un avantpost important în lupta de apărare a graniţei de vest a Moldovei, a trecătorilor Carpaţilor Răsăriteni mai ales, pe unde putea veni asupra statului moldovenesc primejdia cea mai mare: la acea vreme regatul maghiar îşi manifesta cu evidenţă politica de continuă expansiune teritorială spre est. Aşezată aproape de vârful cel mai înalt al Culmii Pleşului, Cetatea Neamţ străjuia valea Moldovei şi a Siretului, ca şi drumul care trecea peste munte în Transilvania, de la Târgu Neamţ spre Pipirig, peste Petru Vodă, prin Poiana Largului spre pasul Tulgheşului. Fiind una din cele mai bine întărite cetăţi de care a dispus statul medieval moldovenesc, Cetatea Neamţ a fost prezentă în evenimentele de primă importanţă pe care le-a cunoscut această parte de ţară.
SATU MARE
A fost construit în anii 1903-1904. Turnul are o înălţime totală de 45 m. La bază turnul are secţiune rectangulară în exterior cu latura de 4,32 m, interiorul fiind realizat octogonal, grosimea pereţilor fiind de 80 cm. De la cota +9,93 m în sus turnul trece la secţiune circulară cu diametrul variabil pe înălţime de la 3,90 m măsurat la partea inferioară reducându-se la 3,0 m la partea superioară.Grosimea pereţilor este de asemenea variabilă, reducându-se în trepte de la 80 cm la bază până la 45 cm sub nivelul balconului circular. Deasupra balconului circular şi până la baza cupolei decorative zidăria turnului are grosimea de 30 cm. Accesul până la platforma balconului circular se face printr-o scară metalică în spirală.Platforma balconului circular perimetral este realizată sub formă de planşeu de lemn susţinut de traverse metalice. Platforma este prevăzută cu o balustradă de protecţie din fier forjat. Cupola decorativă este realizată din lemn, iar învelitoarea din tablă de cupru. Constructorul turnului esteVainay Ludovic. Astăzi Turnul Pompierilor din Satu-Mare este un simbol arhitectonic al oraşului vechi.
Este construită în stil maur la începutul secolului; prezintă o faţadă tripartită cu avancorp central. Alături de acest edificiu se află casa de rugăciune şi templul. Templul şi sinagoga, construite la interval de peste 50 de ani, sunt foarte diferite. Şi destinaţia lor diferă, într-o anumita măsură: sinagoga este exclusiv o casă de rugăciune, pe când în Templu pot fi găzduite şi alte activităţi culturale.
SIBIU
Actuala clădire a Primăriei, s-a construit la începutul secolului XX în stil eclectic, cu elemente de Art nouveau. Clădirea a servit drept sediul Bancii de Credit Funciar din anul 1906. Imobilul a fost nationalizat în perioada comunista, gazduind diferite institutii administrative si financiare. Dupa 1990 aceste institutii s-au retras pe rând, edificiul intrând în patrimoniul municipalităţii. Ulterior au fost demarate ample lucrari de reabilitare şi recompartimentare, incluzând si extinderea spaţiilor de birouri.
Pasajul scărilor din Sibiu
Unul dintre cele mai romantice locuri din Sibiu, Pasajul Scarilor face legătura dintre Oraşul de Sus şi Orasul de Jos. Construit în sec. XIII, acesta îşi păstrează, încă, aspectul original. La intersectia strazii Turnului cu str. Alexandru Odobescu se gasesc case vechi datand din sec. XVII. Cladirea de pe latura sudica a Pasajului adaposteste restaurantul "Butoiul de Aur", cel mai vechi local din Romania care exista in aceiasi incinta. Legenda spune ca insusi Mihai Viteazul dupa batalia de la Selimbar ar fi servit masa aici. Pasajul are doua arce butante cu rol de contraforturi.La capatul superior, pasajul se continua pe langa un zid de fortificatie paralel cu strada Al Odobescu.