Turism: Marghita
Pe teritoriul administrativ al oraşului Marghita se află mai multe puncte de atracţie turistică:
• urmele unei vechi asezări (sec. al II – IV p.Hr.), în locul numit Nisiparie, obiectiv de patrimoniu naţional, inclus în Lista monumentelor istorice actualizată;
• Biserica reformată (sec. XVI – XVIII), inclusa în Lista monumentelor istorice actualizată;
• Biserica romano – catolică cu hramul „Sf. Maria” (1772), inclusă în Lista monumentelor istorice actualizată;
• Castelul Csaki, în prezent sediul Primăriei (sec. al XVIII-lea);
• Pădurea Ghenetea din satul omonim şi Pădurea Almaş, din satul Chet, sate aparţinătoare oraşului Marghita, elemente cu valoare ecologică, peisagistică şi turistică deosebită, care ocupa o suprafaţă de 2.244,05 ha şi reprezintă 31% din teritoriul administrativ al oraşului;
• numeroase spaţii verzi şi parcuri, întinse pe 7 hectare;
• cursul pârâului Barcău, cu numeroase oportunităţi pentru agrement;
• Lacurile antropice Dacia (format prin construirea unui baraj pe pâraul Lighet) şi cel amenajat pe Valea Eger,în vecinătatea staţiei CFR, oglinzi de apă cu potential turistic ridicat;
• importante rezerve de apă minerală geotermală, aduse la zi prin numeroase izvoare naturale sau foraje, pe baza carora s-a dezvoltat în decursul timpului funcţia balneară a localităţii. Ştrandul termal, amenajat pe seama apelor minerale, reprezintă principalul punct de atracţie al orasului;
• fondul cinegetic (mistreţ, cerb carpatin, căprior), situat în imediata vecinătate a municipiului Marghita, cu o suprafaţă de circa 15.000 ha, din care 3 ha sunt de pădure.
Zonă turistică Marghita
Obiective turistice:
|
Biserica reformată |
 În perioada reformelor religioase ale lui Luther si Calvin, credincioșii catolici din Marghita au trecut la calvinism și biserica romano-catolică se transformă în biserica reformată - calvină. Calvinismul a fost sprijinit de principii Transilvaniei din familia Rákóczi. Biserica a fost reparată și mărită în perioada principilor Rákóczi, dar și mai târziu, până în zilele noastre. La transformări și reparații a constribuit și Susana Lórántffy, soția principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I. Clopoțnita veche a fost schimbată în 1842. Acoperișul de șindrilă s-a schimbat în 1908, iar turnul a ajuns la forma de azi abia în anul 1944. Reparații interioare și exterioare s-au efectuat în perioada 1965–1976. În prezent Biserica Reformată din Marghita are 700 de locuri, 3 clopote și o orga, cu 12 registre, acestea datând din anul 1860. |
Biserica romano-catolică |
 Biserica a fost constituită, probabil în secolul al XIII-lea. Năvălirea tătarilor a dus la distrugerea și arderea parțială a fostului lăcaș de cult. După aceste timpuri tulburi, biserica este reconstituită în secolul al XIV-lea și aparține proprietarilor de pământ familiei Laczffy, apoi familiei Csaky și a avut hramul Sfintei Margareta (Árpádházi Szent Margit).
Din anul 1421 parohia aparține Bihorului, iar după eliberarea de sub ocupația turcească Diocezei Orădene.
Parohia catolică este reînființată în 1722, când a fost construită o mică biserică, fără turn, în stilul baroc-clasic. Hramul bisericii este Sfânta Fecioara Maria și este sărbătorită în fiecare an la 15 august. Din anul 1852 parohia a fost subordonată noului proprietar, Abația de Mölk, care construiește o capela în 1882.
În anul 1896 parohia avea o bibliotecă cu 332 de opere și cu 457 de volume. |
Clădirea Primăriei |
 Familia Csáky a construit la Marghita un castel în stil baroc în locul unde se află azi clădirea Primăriei. În 1852, Abația de Mölk (Austria) a cumpărat averea familiei Csáky și odată cu moșia și castelul. În anii 1950, o parte a vechiului castel este demolată, pe locul lui se construiește actualul sediu al Primăriei. |
|