Coșmar alb
Data: 21.02.2012, Autor: Necula, Categorie: Comunitate comentarii: 0
Povestea unei vieți
E o zicală… strânge omul ca furnica …și după zăpadă nu mai rămâne nimica. Toate condițiile care lupți ani întregi să le faci ca să ai o viață mai ușoară la țară, să uiți de arșița verii când vii acasă de la prașilă, sleit de căldura și mort de sete, când vii de la tăiat de ciocani înfrigurat, condiții de a avea apă curentă în casă ca să nu ieși iarna să cari apa de la 50 m , toate acestea au dispărut în viscol. Ne-am trezit fără apă, fără energie electrică , fără acces în afara satului, izolați complet. Au mai fost și alți ani de iarnă grea, dar ca acum nici un om nu a simțit ceea ce înseamnă cuvântul IZOLAT. În acest sat au stat oamenii din data de 25 ianuarie, până pe 17 februarie, complet izolați, ceea ce ia durut mai mult în discuțiile cu ei, era faptul că nici nu se pomenea în massmedia de satul lor , unde trăiesc 1700 de suflete, iar media de vârstă este cea de pensionare. Se întrebau dacă nu cumva și presa relata tot în funcție de culoarea politică, mergând doar în anumite zone. Se relata mereu din câteva comune și se arătau aceleași case, nu vrem să negăm suferința acelor oameni, dar în aceeași situație erau mulți și la noi, erau bătrâni care mureau de foame și de frig. Erau nămeții așa de mari că degeaba aveai rude în sat că nu reușeau să vină, vântul era nemilos și nu puteai parcurge 1km sau mai mult prin zăpadă.
Am trăit un coșmar care nu am vrea să-l mai retrăim.
Balta Albă, Buzău