Mama este fiinta cea mai iubita si admirata din toata lumea, in primul rand pentru ca ne-a dat viata. Aceasta legatura speciala intre copil si mama se formeaza de cand ne aflam in burtica ei. Acolo ..unde incepe sa se contureze finta noastra,sufletul nostru minuscul, trupusorul nostru firav si gingas.
Ne tine in pantec noua luni de zile, vorbeste cu noi chiar daca suntem acolo in burtica ei si nu ne vede, ci doar ne simte ca suntem acolo si miscam cate un pic, ne mangaie duios cand suntem agitati si ne canta frumos atunci cand crede ca avem nevoie.
Uneori ne spune povesti si asteapta sa treaca timpul,sa ne nastem si sa ne vada chipul nostru mititel si firav. Se teme pentru noi...oare cum vom arata?oare va fi usor sau greu?
Cauta cat mai multe informatii despre nastere si despre tot ce implica procedeele nasterii ca sa ne aduca pe aceasta lume cat mai sanatosi. Framantarile ei sunt multe : oare cum voi naste,unde,cu cine,cat va dura,oare cat de mult o sa tina,o sa doara mai mult sau mai putin?
Mai ales atunci cand inca nu a trecut prin asa ceva. Ce sa-mi iau cu mine la spital si cum va arata oare bebelusul meu? Multe intrebari la care cauta raspuns...
Dupa nastere, epuizata dupa atatea ore de chin, mama are puterea de a zambi si abia asteapta sa tina in brate aceea creatura micuta si gingasa de care a avut atata grija in burtica. Bucuria si inplinirea ei atinge cote maxime atunci cand, in sfarsit, dupa atata timp, ne tine in brate acolo, aproape de imima ei, ne alapteaza si ne atinge pentru prima oara.
Este o senzatie unica pe care doar o mama o simte. Fericirea de a-ti tine pruncul in brate,bucuria de a alapta si ingriji micutul bebelus. Temerile ei sunt din ce in ce mai mari. Oare va putea sa aiba grija de fiinta asta firava si sensibila? Va face, oare, fata tuturor problemelor ce vor veni? Cred ca ne sta in fire noua, mamelor sa fim puternice si sa trecem peste toate.
MAMA este cea care, in ciuda tuturor obstacolelor si a greutatilor zilnice,incearca sa se descurce,sa razbata si sa ne creasca mari si sanatosi. Ne schimba zilnic,ne ingrijeste, ne face baie, se joaca nu noi, ne invata zilnic ce este bine si ce nu, ca sa ajungem oameni respectuosi, buni si sa stim sa ne descurcam in viata.
Este alaturi de noi la fiecare pas, atunci cand spunem primul cuvintel sau cand facem primii pasi. Se ingrijoreaza atunci cand patim ceva. Apeleaza la doctori si se intereseaza mereu de binele si sanatatea nostra.
Desi, de multe ori, si tatal, bunicii, rudele, educatoarele si invatatorii intervin in cresterea copilului, tot mama este cea care are rolul cel mai important in cresterea si educatia acestuia. Ea ne indruma si ne ajuta chiar si atunci cand am crescut mari, cand si noi la randul nostru avem copii...
Mama...este fiinta cea mai de pret pe lume a unui om, iar daca aceasta fiinta iubitoare dispare din viata noastra, ne doare foarte tare, ne marcheaza foarte mult pe viitor si greu gasim puterea sa mergem mai departe. In unele cazuri, desi este foarte greu sa vorbim despre asta, sunt mame care isi abandoneaza pruncul din diverse motive... Acestea nu cred ca se mai pot numi "mame"...
Mama ramane aceea persoana buna si rabdatoare care ne creste ,si ne ocroteste inpotriva tuturor greutatiilor vietii,chiar daca nu ne-a dat viata,dar asta este o particularitate a cuvantului si fiintei dragi numite “mama”.
MAMA ramane pentru toata lumea aceea fiinta mult iubita, respectata si “unica”, pentru ca a fi mama este cel mai frumos lucru de pe pamant!