Mă numesc Lazăr Emil şi sunt profesor de informatică la Şcoala de Arte şi Meserii Chojdeni, din comuna Chiojdeni, judeţul Vrancea, începând din anul 2000, când, la iniţiativa d-lui prof. Pârlogea Şerban - atunci director al şcolii, actualmente primarul comunei – au fost alocate, pentru prima dată în această şcoală, ore pentru opţionalul „Informatică”. La vremea respectivă, iniţiativa d-lui Pârlogea a constituit un act de mare curaj, având în vedere că, în toată comuna, exista un singur calculator, în sediul Primăriei. Acţiunea de pionierat a d-lui director a fost sprijinită de bunăvoinţa d-nei Marinella Alexeanu Buttu, director al Asociaţiei „Hrăniţi Copii” din Bucureşti, care a donat şcolii, la începutul anului şcolar, două calculatoare, precum şi a d-lui Emil Onea, inspector de informatică la I.S.J. Vrancea, de la care am primit un al treilea sistem de calcul.

În anul următor, d-na Marinella Alexeanu Buttu, donează şcolii un calculator performant, pe care l-am conectat la Internet prin dial-up, şcoala noastră fiind astfel conectată la reţeaua internaţională. Din acest moment lucrurile s-au derulat cu repeziciune, în fiecare an şcoala mărindu-şi numărul de calculatoare, elevii plecaţi de aici la sfârşit de ciclu gimnazial obţinând rezultate foarte bune la licee de prestigiu din Focşani, iar părinţii solicitând unanim informatica ca disciplină opţională în cadrul Curriculumului la Decizia Şcolii.

Începând cu anul 2004, d-na Marinella Alexeanu Buttu implementează proiectul „Serviciul comunitar pentru copil şi familie” prin care sunt înfiinţate două centre de zi în şcolile Chiojdeni şi Luncile, şcoli ce primesc calculatoare performante, imprimante şi un  xerox, elevii de ciclu primar de la ambele şcoli fiind iniţiaţi în utilizarea calculatorului. În aceeaşi perioadă, şcolile Chiojdeni, Cătăuţi şi Tulburea beneficiază de o donaţie constând într-un total de 11 calculatoare din partea unei asociaţii olandeze, iar numărul de calculatoare personale achiziţionate de locuitorii comunei este în continuă creştere.

În 2005 se construieşte un laborator informatizat, ce este dotat cu o reţea de calculatoare de către I.S.J. în colaborare cu firma SIVECO.

În 2007, împreună cu d-na Marinella Alexeanu Buttu, cu d-l primar Şerban Pârlogea şi secretara Consiliului Local, d-na Raluca Ticu, am participat la elaborarea Proiectului „Economie Bazată pe Cunoaştere”, prin implementarea căruia şcolile Chiojdeni şi Cătăuţi au primit calculatoare conectate la internet, care, din păcate, în Şcoala Chiojdeni a funcţionat doar în primul an, neatingându-şi astfel scopul propus prin implementarea proiectului, acela de a facilita accesul la informaţie al elevilor şi cadrelor didactice ale şcolii. În plus, reţeaua de calculatoare este incompletă şi nefuncţională, fapt ce ar fi putut fi evitat printr-o gestionare responsabilă din partea managerului RECL, Tache Cristian, care, într-un articol publicat pe site-ul „ecomunitate” în data de 05.07.2010, declara eronat că un grup de elevi din comună s-au pregătit în centrul PAPI şi au obţinut locul al doilea la un concurs de informatică – de fapt, este vorba despre un lot de 4 elevi pregătiţi în şcoală de către profesorul de informatică, care s-au clasat pe locul al II-lea la faza judeţeană a concursului de Matematică – Informatică în mediul rural, şcoala noastră participând anual, începând din 2005, la acest concurs, unde a obţinut tot timpul rezultate foarte bune. În acelaşi articol se declara că, în comună nu exista „nici un calculator şi nici un deţinător de internet”, până la crearea centrului PAPI, declaraţie deranjantă pentru cei care au realizat sau au sprijinit informatizarea şcolii, pentru elevii şi părinţii care au sesizat discrepanţa dintre declaraţie şi realitate, pentru oricine pune oarece preţ pe adevăr.

Aceste rânduri nu se vor a fi tendenţioase, nici măcar nu doresc ca ele să constituie vreun drept la replică, singura lor menire este de a corecta o eroare, de a stabili un adevăr, măcar pentru faptul că suntem, totuşi, dascăli, oameni pentru care relatarea adevărului,  spectaculos sau nu, trebuie să constituie regulă de bază, impusă de însăşi natura profesiei, de formatori de destine şi personalităţi, precum şi pentru a evita ca astfel de acţiuni - absolut lăudabile, cum sunt cele ce rezidă din implementarea acestui gen de proiect în comunităţi ai căror locuitori întâmpină dificultăţi în accesarea informaţiei – să cadă în derizoriu, iar instituţiile implementatoare să-şi piardă credibilitatea în faţa celor cărora se adresează, fapt uşor de evitat prin responsabilizarea celor implicaţi.