Acum patru ani eram nişte copii speriaţi, impresionaţi de imensitatea liceului şi de numărul mare de profesori care veneau la catedră aşteptând de la noi mult prea mult, ni se părea nouă, decât puteam da. Acum suntem, credem noi, copiii teribili ai şcolii, pregătiţi pentru “marea bătălie”.
Au trecut aproape patru ani ! Patru ani de seriozitate, de muncă mai mult sau mai puţin productivă, de nesfârşite călătorii în necunoscut…
Patru ani de năzbâtii şi zburdălnicii nevinovate.
Ne-am cunoscut mai bine, dându-ne seama că fiecare an a înrădăcinat în fufletele noastre sentimentul de prietenie. Tot ce am învăţat atâta timp se datorează Lor, Dascălilor noştri. Cunoştinţe, cuviinţă, înţelepciune, respect, maturitate…
Sunt multe de spus ! Dar ce ne-a schimbat cel mai mult a fost sentimentul de încredere în noi înşine, în puterea noastră de a decide şi de a hotărî ce e bine şi ce e rău.
Pe corabia noastră cu care am navigat apoape patru ani, am avut un căpitan de nădejde care a ţinut cârma cu dragoste şi fermitate şi n-a ancorat niciodată în faţa furtunilor. Echipajul îi mulţumeşte cu mintea lui cea înţeleaptă şi cu sufletul lui de copil.
Dragnea Carmen Andreea, clasa a VIII-a B