Informaţie mai bună, canale potrivite pentru a o disemina şi a ajunge la ea, participare in toate nivelurile sociale, utilizatori educaţi, resurse eco-eficiente, investiţie în capitalul social, conectivitate şi infrastructură competitivă, costuri mai mici, eficienţă mai mare, servicii publice inteligente, incluziunea socială, un acces direct si colaborare la piaţa globală de conţinut (inteligenţa colectivă), sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii, dezvoltarea domeniului cercetării pentru inovarea continuă a capitalului de cunoaştere. Cu alte cuvinte - folosirea tehnologiilor cunoaşterii pentru a produce beneficii economice.

Obiectivul final al unei economii bazate pe cunoaştere este creşterea produsului intern brut, prin investiţia în capitatlul uman care, cu ajutorul tehnologiei informaţiei şi al instruirii, învaţă să genereze şi să exploateze cunoaşterea.

Organizaţiile continentale şi pan-continentale pentru care dezvoltarea socială şi economică a ţărilor si regiunilor defavorizate este un obiectiv important, aşa cum sunt Banca Mondială si Uniunea Europeană, adresează importante programe de cercetare unei înţelegeri mai bune a nevoilor lumii post-moderne. Rezultatele acestor programe au identificat soluţii si recomandări pe care sunt construite politicile europene si internaţionale.

Tratatul de la Lisabona (2007), ratificat de toate ţările membre ale Uniunii Europene, printre care şi România, iniţiativa i2010 şi Declaraţia de la Riga (2006) sunt documentele care asigură cadrul trecerii de la societatea informaţională la societatea cunoaşterii. Un manifest si, totodată, important studiu si plan strategic, este agenda politică a următorilor cinci ani pentru „ viitoarea societate europeană a cunoaşterii”, întocmită, in septembrie 2009, de Ministerul Comunicaţiilor din Suedia, ţară care deţine şi preşedinţia Consiliului Uniunii Europene.

Economia bazată pe Cunoaştere este un concept pe care însăşi Europa încearcă, aşadar, să-l facă aplicabil culturilor ei, încercând să păstreze intactă individualitatea umană, dar redefinind societatea în ansamblul ei.

În România, în cadrul unui studiu al emergenţei economiei bazată pe cunoaştere, întocmit de Banca Mondială în perioada de pre-aderare (2003), au fost propuse o serie de politici economice capabile sa reducă decalajele identificate in raport cu standardele europene şi internaţionale. In acest context, o echipă de experţi din cadrul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei au elaborat documentaţia proiectului Economia bazată pe Cunoaştere, proiect strategic de pionierat pentru societatea cunoaşterii din România (în limba engleză Knowledge Economy Project sau KEP, în varianta prescurtată a jargonului de lucru) şi au obţinut un împrumut în valoare de 60 mil USD de la Banca Mondială, cu o participare din partea Guvernului României, de 9,4 mil.USD.

Abilitatea de a mînui computerul s-a dovedit, în majoriatea locurilor prin care am fost, un lucru normal. Poate nu toţi erau atît de avansaţi ca la Saschiz sau Laslea, unde micii întreprinzători deja îşi gestionează afacerile pe Internet. Sau la fel de novatori ca în Viişoara, unde, pentru industria de flori în plină expansiune, localnicii se inspiră, în privinţa noilor soiuri, de pe Internet. Ori atît de entuziaşti ca la Zlatna, unde reabilitarea oraşului, după închiderea fostului combinat, uneşte intelectualitatea locală în faţa monitoarelor. (Iaromira Popovici, în Dilema Veche din 7 august 2009)

In esenţă, proiectul, programat să se desfăşoare între anii 2006 si 2010, se adresează spaţiului rural si mic urban (oraşe cu o populaţie mai mică de 30000 locuitori), acolo unde nu exista acces la informaţie digitală si, prin urmare, nici competenţe de a o folosi şi exploata. Mediile în care s-a investit şi încă se investeşte în crearea de competenţe sunt cele care pot concura la dezvoltarea locală, producând schimbări de natură să transforme societăţile comunitare în centre economic sustenabile şi social competitive - cultură, educaţie, administraţie locală şi mediul de afaceri.

Prin urmare, o viziune multisectorială, a cărei miză este, de fapt, ştiinţa cu care grupurile de audienţă vor şti să obţină informaţia, s-o folosească inteligent şi să producă, mai departe, cunoaştere pe care s-o transforme în profit. În termeni practici, acest profit se traduce printr-o varietate de rezultate care îmbunătăţesc calitatea vieţii: competenţe, timp, competitivitate, bani, experienţă, dezinhibiţii, deschidere, drepturi egale etc.

Partea frumoasă a unei poveşti complicate, cum este proiectul nostru, este că, odată ce beneficiarii lui deprind ştiinţa de a folosi instrumentele necesare, nu mai este nevoie de intervenţii externe pentru a menţine trează nevoia creată. Ei înşişi vor constitui relee de dezvoltare. Este un proces ireversibil de schimbare culturală, care creează o reţetă aplicabilă la nivelul întregii societăşi rurale si mic-urbane.

Există un mariaj fericit între forţa acestei viziuni şi rezultatele obţinute deja, care a pus România pe lista de bune practici ale Europei: proiectul a intrat în finala competiţiei e-Inclusion organizată de Comisia Europeană la sfârşitul anului 2008, obţinând o medalie la secţiunea Incluziune Geografică.

KEP a fost distins cu una din cele 35 de medalii la care au candidat peste 400 de proiecte din 37 de tari participante.

Un an mai devreme, Economia bazată pe Cunoaştere a fost desemnat ca „ proiectul cu cel mai bun conţinut informaţional”, de către reprezentanţii pieţei IT&C, în cadrul Premiilor IT&C ale României pentru anul 2006.

In spaţiul românesc, poate cea mai frumoasă recunoaştere a venit dinspre presa de calitate. Săpămânalul Dilema Veche a dedicat, în vara anului 2009, un amplu dosar de conţinut care face o radiografie, a schimbărilor petrecute în satele româneşti după aproape trei ani de prioiect. [...] si nu e vorba doar de o tehnologie pe care programele guvernamentale via organizaţiile europene o introduc „oficial“ în viaţa oamenilor, ci de puterea pe care aceştia o capătă învăţând să folosească această tehnologie. (Fragment din articolul care vorbeşte despre a doua alfabetizare a Romaniei.)

«Un mozaic care se construieşte, prin oameni care au încetat să-şi tot aştepte pasiv viitorul, ci au început să-l construiască.»

Ecuaţia ar putea arăta aşa: 1 (ministru) + 14 (specialişti) + 255 (manageri RECL) + 255 (administratori IT)
Coordonarea proiectului respectă un set de proceduri clare impuse de Banca Mondială şi adoptate în cadrul oricărui proces de project management infăptuit la standarde internaţionale. Aşa se face că una din componentele proiectului este dedicată în întregime managementului de proiect, care conţine planuri şi indicatori de impas, comunicare, risc, schimbare, calitate, resurse umane etc, toate supuse continuu unui proces de monitorizare şi evaluare care dictează maniera de implementare a obiecivelor.

Responsabilizarea actului de management s-a făcut printr-o inovaţie în spaţiul proiectelor publice, şi anume statuarea în rolul de coordonator national al insuşi ministrului de resort, mandatat sa conducă proiectul, conform planului de management si a legilor române care îl guvernează. Unitatea de Management al Proiectului, asigură nivelul strategic (central) de management şi este constituit dintr-o echipă de specialişti in domeniile educaţiei si formării, guvernării electronice, administrării afacerilor, comunicării, achiziţiilor publice, financiar-contabil şi al resurselor umane.

Pentru ca planul şi obiectivele de management nu ar exista fără Reţelele Electronice ale Comunităţilor Locale, care reprezintă baza proiectului, Managerii RECL şi administratorii IT asigură nivelul operaţional (local) de management.

Există două paliere de parteneriat: unul operational, care are incidenţă asupra implementării şi unul strategic care decide asupra politicilor interdisciplinare si asigură interoperabilitatea. La primul nivel se află cele 255 de autorităti locale din comunităţile KEP.

Cel de-al doilea, formalizat printr-un comitet de coordonare ( steering committee), aduce la aceeaşi masă demnitari din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi Ministerul IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

Componentele majore ale Proiectului vizează toate domeniile care au un rol în societatea cunoaşterii, iar viziunea sa strategică a fost dimensionată astfel:

• Asigurarea accesului la informaţie pentru reducerea decalajului digital (se asigură diseminarea cunoaşterii)
• Alfabetizare digitală şi creare de competenţe pentru o societate incluzivă (factorul uman ca producător şi consumator de cunoaştere)
• Promovarea şi furnizarea serviciilor locale de guvernare electronică pentru stabilirea unei relaţii corecte între contribuabil si Stat
• Stimularea iniţiativelor de antreprenoriat pentru o dezvoltare locală durabilă

La sfârşitul anului 2005, începea călătoria ambiţioasă a unei echipe tinere, dedicate în totalitate unor obiective noi, fără precedent în spaţiul autohton. O echipă care urma să ia decizii de management care afectau aproape 8% din locuitorii ţării şi să găsească soluţii rapide la probleme generate exclusiv de caracteristicile, lipsurile şi reticenţele unei populaţii dezavantajate, rupte de realitatea metropolitană. Ţuţea spunea, vizionar: soluţia pentru snaga românească e alta, nu carul cu boi şi umblatul în noroaie cu opinca, ci tocmai industrializarea modernă tenace.

Pilotarea, fundamentul reformelor

Golul care desparte societăţile avansate de cele defavorizate din perspectiva accesului la cunoaştere poate fi umplut cu reforme capabile să genereze schimbări semnificative, reducând dezechilibrele.

Aşadar, primul obiectiv: reducerea decalajului digital dintre societatea urbană şi cea rurală. Primul pas a fost identificarea celor nouă comunităţi care au format o reţea experimentală: Lăpuşnicu Mare, Albeştii de Muscel, Aninoasa, Jurilovca, Targu Lăpuş, Ostra, Corund, Şinca Veche şi Pilu. Criteriul elementar după care s-a făcut alegerea comunităţilor pilot a fost cel al acoperirii naţionale, astfel încât fiecare comunitate să servească drept exponent al tipologiei din care provine.

Procesul de pilotare a constituit, poate, unul din cele mai relevante momente din istoria proiectului: a fost momentul în care s-a făcut radiografia universului local, s-au elaborat primele studii de fezabilitate, s-au stabilit strategiile de scalare, s-au identificat nevoile şi s-a elaborat un set de recomandări pe baza cărora a fost creat planul de acţiuni al întregului proiect.

Notabile pentru înţelegerea fenomenului sunt programul de Asistenţă Tehnică privind integrarea TIC în învăţământul preuniversitar, care a avut loc în şcolile pilot şi Programul de instruire pentru competenţe IT, al căror beneficiari au fost funcţionari publici, profesori, personalul Reţelelor Electronice ale Comunităţilor Locale, întreprinzători, dar şi alte persoane din comunităţile pilot.

Accesul la informaţie

Reţeaua-pilot avea sa devină fundaţia pe care s-au clădit, la scurt timp, cele 246 de Reţele Electronice ale Comunităţilor Locale (RECL). Pentru că in România, potrivit unui studiu sociologic, numărul localităţilor rupte de cunoaştere este mai mare de o mie - o treime din totalul unităţilor administrativ teritoriale - a fost necesară lansarea unei competiţii adresată autorităţilor locale interesate. Procesul de selecţie a avut şapte etape si s-a finalizat cu definitivarea listei de beneficiari.

Al doilea pas: infrastructura de comunicaţii. O întreagă desfăşurare de forţe, mii de kilometri de fibră optică, tone de echipamente, design-ul şi implementarea RECL, achiziţia de mobilier şi tot ce presupune asigurarea condiţiilor unei bune funcţionări. Tot atunci a fost înfiinţat Centrul de Suport Comunitar (CSC), call-center-ul dedicat întregii reţele KEP, care asigură asistenţă tehnică şi suport pentru problemele legate de dezvoltarea comunitară.

Investiţia în capitalul social

Al treilea pas: selectarea şi instruirea resurselor umane ale RECL. Din studiile de fezabilitate reieşea ca formula optimă a echipei locale de „specialişti ai cunoaşterii” constă în colaborarea a doi experţi cu atribuţii precise: un manager de reţea (manager RECL), care urma să aibă un rol important în comunitate, acela de liant şi promotor al factorilor care contribuie la dezvoltarea locală şi un administrator IT, care urma să întreţina reţeaua ca sistem informatic integrat. Punctul de Acces Public la Informaţie (PAPI) avea sa devină cel mai popular nod al reţelei.

• Articole pe acestă temă:
• PAPI Voluntar din comuna Costeşti, jud. Iaşi
• Monument istoric reabilitat cu ajutorul PAPI Cândesti
• Parteneriat pentru natura prin centrele PAPI din Rafaila si Marasesti
• PAPI Voluntar in actiune
• Femeile din cinci comune sucevene se şcolesc la PAPI în ştiinţa micilor      afaceri
• Zimnicea s-a îmbogatit cu 20 de specialisti IT scoliti la PAPI
• Informatie de calitate la Dalboset prin intermediul PAPI
• Centrul PAPI din Liebling sprijina antreprenorii locali
• 2500 utilizatori la PAPI Targu Frumos (1 Ianuarie 2008 – 30 Iunie 2009)
• PAPI Anina, reper al dezvoltarii comunitatii

Cele 255 de RECL au creat, deci, 502 locuri de muncă pentru tot atâţi locuitori din comunităţile noastre. Personalului RECL i-au fost dedicate sesiuni de instruire în mai multe domenii conexe economiei bazată pe cunoaştere: management, marketing, comunicare, utilizarea TIC, dezvoltare economică locală.

• Suporturi de curs
• Introducere în Utilizarea Calculatoarelor
• Bazele Administrarii Retelelor
• Management interdisciplinar pentru comunităţile locale
• GLOCAL: Gândeşte global! Acţionează local! Dezvoltarea durabilă (DD),       "UMBRELA" dezvoltării economice locale (DEL)
• Cum măsurăm dezvoltarea durabilă? O conversaţie despre indicatorii      SMART
• Dezvoltarea economică locală (DEL), vector al dezvoltării durabile (DD)
• Leadership: de la complexitate la schimbare
• FINIS CORONAT OPUS: exerciţiu de reflecţie, învăţare şi creştere personală

Poate cel mai important program de instruire profesională este susţinerea cursului intensiv pentru utilizarea TIC în şcoală si afaceri, finalizat în vara anului 2009 cu acordarea a peste 5000 de certificate CNFPA. Adresat tuturor membrilor comunităţilor KEP, cu precădere cadrelor didactice, bibliotecarilor, antreprenorilor şi funcţionarilor publici, cursul a fost conceput şi structurat personalizat, folosind ca indicatori de bază profilul socio-profesional al beneficiarilor, nevoile lor, gradul de familiaritate cu utilizarea calculatorului şi a resurselor digitale.

Demersul a presupus o desfăşurare de forţe fără precedent, însă eforturile au meritat din plin. Nu doar pentru că au deschis accesul la informaţie, ci şi pentru că a avut o componentă semnificativă de incluziune pe baze de vârstă: raportul de monitorizare ne arată că un volum aproape 40 la sută dintre absolvenţi au peste 40 de ani.

Absolvenţii care provin din mediul de afaceri au fost invitaţi să aprofundeze lecţiile învăţate participând la şapte seminarii regionale dedicate exclusiv antreprenorilor. Structura seminariilor le-a oferit antreprenorilor informaţii despre apelurile deschise pentru acordarea de fonduri europene, prezentări ale unor cazuri de succes, noţiuni despre marketing on-line şi e-business, cu aplicare în portalul eComunitate.

TIC în şcoli, inovatia in educatie

Pasul următor: integrarea TIC în educaţie. Un exemplu care exprimă, poate, cel mai bine avantajele accesului la cunoaştere în procesul de formare a învăţăcelului provine de la Constantin Noica care spunea: „ Generaţia noastră (n.n. generaţia interbelică) şi-a pierdut o jumătate din viaţă umblând prin biblioteci, ca să strângă bibliografie. Acum, un adolescent bubos apasă pe un buton şi are toate cărţile la îndemână” (reproducere aproximativă)

Utilizarea resurselor din mediul digital în cadrul proceselor de învăţământ din ciclul primar şi gimnazial a fost, până acum, doar o alternativă. Deşi, la distanţă de un click, se află un orizont al cunoaşterii care desfiinţează limitele comunicării şi oferă o cantitate uriaşă de resurse, şcolile din România, cu precădere cele din comunităţile locale, au fost private de acest privilegiu.

Prin urmare, elaborarea politicilor publice pentru integrarea TIC in sistemul de educaţie preuniversitară a fost primul obiectiv pe care l-au atins specialiştii din grupul comun de lucru MCSI-MECI, în domeniul educaţiei.

In paralel cu elaborarea politicilor publice, şcolile din comunităţile KEP au avut ocazia să experimenteze un program de parteneriate locale (networking) si de înfrăţire (twinning) cu şcoli din Uniunea Europeană.

Proiectul de Parteneriat Şcolar şi-a propus să schimbe concepţia potrivit căreia accesul la informaţia digitală este un lux; pentru cã o astfel de abordare generează complexe, încetineşte ritmul învăţării, limitează şansele unei deveniri formative de calitate şi împiedicã exploatarea potenţialului uman. Accesul la informaţia digitală este o necesitate fără de care, în lumea modernă, nu se poate învăţa în termeni competitivi.

Cadrele didactice au învăţat să colaboreze şi să participe la proiecte comune de dezvoltare şcolară.

• EBC Tăuţii-Magherauş

Au învăţat să folosească infrastructura tehnologică a Proiectului şi să-şi întărească rolul de formatori în comunitate, să demonstreze că şcoala poate fi un factor de dinamică locală. Au învăţat să descopere noi cunoştinţe alături de elevii lor. Au învăţat să întocmească o cerere de finanţare, au dobândit competenţe manageriale. Programul s-a încheiat cu o sesiune de ateliere practice, in cadrul cărora cadrele didactice au făcut echipe şi au recapitulat, împreună, lecţiile învăţate; mai mult, o parte din participanţi au susţinut prezentări de bune practici despre şcoala la care predau.

• 9 proiecte nationale de parteneriat (42 scoli, 135 cadre didactice, 1300 elevi implicati)
  Creştere cu 25% a competentelor TIC la nivelul cadrelor didactice din EBC (comparatie cu media nationala)
  55 cadre didactice initiate in web 2.0
  34 cadre didactice initiate in utilizarea avansata a TIC in educatie si scriere de proiecte
  14 proiecte de twinning scolar Romania-UE
  239 de cadre didactice participante la conferinta
  45 de parteneriate şcolare

Un elev care învaţă să utilizeze, în procesul formativ, accesul la tehnologiile informaţiei va avea şansa de a-şi dezvolta aptitudinile şi de a accede la minunata aventură a cunoaşterii. Işi va dezvolta capacităţile de sinteză, de prioritizare cognitivă şi de concentrare. Pe de altă parte, interacţiunea cu mediul digital are şi o componentă ludică menită să dezvolte capacităţile inter-umane şi pe care o experimentează atât elevul, cât şi dascălul sãu. Relaţia pe care o stabileşte cu profesorul va deveni una bazată pe valori umane constructive, cum sunt încrederea, admiraţia şi respectul autentic.

Peste trei sute de profesori şi învăţători din toată ţara şi din toate grupele de vârstă au umplut o sală de conferinţe cu speranţele lor. Deschiderea, degajarea, uzanţa comunicării şi atitudinea cu care au încheiat programul i-au adus, facil, pe acelaşi palier cu omologii lor din societatea didactică urbană. Inovaţia în educaţie

Inovaţia în educaţie

Deşi inovaţia este unul dintre pilonii fundamentali ai economiei bazată pe cunoaştere, referinţele on-line în limba română despre, de pildă, inovaţia în educaţie sunt aproape inexistente. Căutaţi pe Google sintagma „ inovaţie în educaţie” şi veţi avea surpriza să primiţi în schimb 13 rezultate, din care numai 10 duc la pagini de index. Primul rezultat ne trimite pe pagina Comisiei Europene, dedicată Anului European al Creativităţii şi Inovaţiei.

Este cea mai potrivită introducere a iniţiativei e-Vacanţa! (competiţie interşcolară lansată la începutul proiectului nostru) care, în aşteptarea aplicării politicilor publice, a pregătit premisele adoptării unui proces educativ bazat pe inovaţie. De-a lungul celor patru ediţii care s-au desfăşurat în perioada 2006 - 2009, eVacanţa a promovat o manieră de învăţare non-formală care a adus rezultate uimitoare (unde rezultate înseamnă chiar produsele create de elevi).

Potrivit ar fi să parcurgeţi lista de scoli participante şi să faceţi click pe oricare dintre ele. Veţi descoperi un pol de conţinut de calitate creat de copiii proveniţi din comunităţile dezavantajate ale KEP, copii de la care am învăţat noi cel puţin o lecţie nepreţuită: că nu le trebuie decât puţin, ca să dezvolte impreuna proiecte noi, folosindu-se de resursa digitală. Am fost bucuroşi să-i premiem.

• Articol preluat de portalul Băncii Mondiale:
• Creativitate fara limite in Proiectul Economia bazata pe Cunoastere

• 118 şcoli s-au înscris în proiectul e-VACANŢĂ!
• 77 de şcoli au încărcat materiale conform regulamentului
• 9768 este numărul materialelor încărcate
• 117,6 este numărul maxim de puncte acumulate

• Articole pe această temă
• e-Poveşti: Viaţa văzută prin ochii copiilor din comunităţile defavorizate ale      României este plină de speranţă
• Distracţia premianţilor e-Vacanţă s-a sfârşit în lacrimi de bucurie
• Grafica e-Vacanţă 2009: O lume fericită şi multicoloră, văzută prin ochi de copil
• e-Vacanţă!, prilej pentru copiii din Dărmăneşti să-şi facă propriul blog
• Copiii din Târgu Frumos, avizi de informaţie şi pricepuţi în utilizarea      computerului
• Viitori informaticieni de la Traian au luat calea muntelui
• e-Vacanţă! la Râu Alb de Jos sau cum să-ţi petreci vacanţa mare la şcoală
• Vacanţă creativă la Sălcioara
• „e-Vacanţa” la Halmeu - fotoreporter la 8 ani
• Premiul I „e-Vacanţă”, câştigat de 30 de copii şi un computer
• Echipele câştigătoare ale competiţiei e-Vacanţă au fost premiate în tabăra de      la Poiana Pinului: „Trebuie să continuaţi să învăţaţi ceea ce aţi început!”

Guvernarea electronică

Încă un pas: guvernarea electronică. În majoritatea comunităţilor noastre şi, în general, în mediul rural, cetăţenii îşi plimbă cu căruţa documentele, în dosare cu şină, zeci kilometri (sau chiar sute, după exemplul de mai sus), până la autoritatea locală care trebuie să-şi pună apostila. A stabili o relaţie corectă între Stat şi cetăţean, a reduce costurile, a economisi timp, a nu mai lăsa contribuabilul să stea de vorbă cu un ghişeu, după ce a stat la coadă, iarna sau vara, toate acestea au fost identificate ca nevoi în sprijinul cărora vin serviciile de guvernare electronică.

[...] s-a tras fibră optică şi în localitatea Savîrşin pentru că, în caz contrar, s-ar fi desfiinţat Finanţele Publice de acolo, întrucât nu puteau transmite datele către judeţ, iar oamenii ar fi trebuit să parcurgă 100 km dus-întors până la cel mai apropiat punct, pe o şosea plină de curbe şi circulată frenetic. Astfel au avut de câştigat şi cetăţenii din Săvîrşin care s-au conectat la internet. Relatarea îi aparţine managerului RECL din Vărădia de Mureş, care ne povesteşte câte ceva despre efectul de bulgăre pe care l-a declanşat proiectul nostru în comunităţile apropiate, care nu sunt în reţeaua KEP.

Proiectul nostru şi-a propus să vină în ajutorul cetăţenilor punând la dispoziţia administraţiei locale un sistem integrat, capabil sa emită documentele de stare civilă (certificate de naştere, căsătorie şi deces). Cu alte cuvinte, sistemul aduce în sat baza de date de evidenţă a persoanei (care, în momentul de faţă, se află la Bucureşti şi în reşedinţele de judeţ), iar depunerea actelor, de către cetăţean, se reduce la completarea unui formular electronic, cu transmitere on-line. Întocmirea documentaţiei tehnice şi a documentelor necesare achiziţiei şi implementării a fost un proces îndelungat şi este rezultatul studiului şi analizelor tehnice finalizate de un grup comun de lucru MCSI-MAI.

Proiectul a investit, de asemenea, într-un sistem dedicat stimulării mediului de afaceri, sistem care oferă o platformă de înregistrare on-line a persoanelor fizice autorizate şi asociaţiilor familiale care vor să înceapă o afacere. Pentru a putea fi pus rapid la dispoziţia potenţialilor întreprinzători, funcţionarii din teritoriu au urmat cursuri de utilizare. Din păcate, platforma nu poate fi dată în folosinţă până ce nu va suferi o serie de modificări datorate noii legislaţii în domeniu.

Granturi pentru inovaţie în afaceri

Iată un capitol legat, în egală măsură, şi de inovaţie şi de stimularea mediului de afaceri. Există voci care spun, poate pe bună dreptate, că a folosi sintagma „mediul de afaceri” la ţară este un pic prea pretenţios. Că locuitorilor din comunităţile defavorizate le lipseşte spiritul antreprenorial şi că, chiar dacă ar exista stimulente, nu ar avea instrumentele necesare pentru a avea şi crede într-o iniţiativă. Dar sa mai şi inoveze? Cu siguranţă o astfel de abordare nu duce nicăieri. Proiectul nostru si-a propus sa inventeze, sa promoveze si sa ofere aceste instrumente, sa-i înveţe pe antreprenori ştiinţa de a le folosi şi, astfel, să-şi recapete încrederea in sine.

Este adevărat, domeniul preponderent al micilor afaceri din comunităţile noastre este legat mai mult de comerţ şi mai puţin de servicii şi producţie (există şi producători care au reuşit să întemeieze centre de profit exploatând specificul naturii sau pur si simplu, inovând). Stimulentele financiare ar putea să-i ajute să-şi consolideze, să-şi dezvolte afacerea sau, mai mult, să înceapă o afacere nouă, şi anume una cu adaos de tehnologie. Logica ultimei propoziţii stă la baza unei componente importante din proiectul nostru, cea dedicată mediului de business, pentru care s-a inventat schema de finanţări nerambursabile e-Creştere şi cel mai complex modul din portalul eComunitate.

Lansarea programului de finanţări a avut parte de o campanie de conştientizare, cu şapte seminarii regionale, apariţii în media locală, prezenţa la ore de vârf pe postul naţional de televiziune şi pe alte canale comerciale dedicate oamenilor de afaceri. Schema le-a fost adresată persoanelor fizice şi asociaţiilor familiale care îşi pot crea o mai buna vizibilitate în mediul on-line, dar şi microîntreprinderilor care doresc să devină mai competitive, cumpărându-şi, de exemplu, un sistem de management al relaţiilor cu clienţii sau o linie de producţie care foloseşte tehnologia de ultima oră. Dosarul solicitantului a fost conceput mai degrabă prietenos (in raport cu aplicarea la programele structurale, de pildă), iar rata de absorbţie a fost de 5,6 milioane RON.

Ne aflăm în toamna anului 2009, iar specialiştii UMP caută soluţii optime pentru a investi, în ultimul an al proiectului, tot în stimulente pentru mediul de afaceri. e-Creştere a încercat să piloteze o schemă de granturi inovativă care va reveni, cel mai probabil, anul viitor, într-o formulă capabilă să obţină un grad şi mai mare de absorbţie. Pentru a putea concepe o strategie de succes trebuie, înainte de toate, să identificăm nevoile antreprenorilor noştri şi să întocmim un plan cu obiective pragmatice, chiar dacă drumul până la ele presupune eforturi de asistenţa tehnică, coaching sau credite nerambursabile; sau, de ce nu, toate la un loc.

e-Business cu dedicaţie

Cel mai probabil vom folosi ca integrator modulul de business din portalul eComunitate, modul capabil sa ofere instrumente funcţionale oricărui început: prezenţa online, comerţ electronic, marketing on-line, resurse de dezvoltare, schimb de experienţă. Seria de seminarii adresate antreprenorilor care au absolvit cursul de utilizare a TIC în afaceri, sesiunile de coaching online pe care încercăm să le dimensionam astfel încât să se încheie cu rezultate palpabile, asistenţa tehnică oferită celor mai activi participanţi – toate acestea vor fi integrate şi legate într-o viziune comună care nădăjduim că va da roade.

Un exemplu încurajator este înţelegerea pe care a demostrat-o unul dintre participanţi care, după ce a asistat la o prezentare a modulului de business din portal, ne-a mărturisit că-i pare rău ca nu cunoştea posibilităţile oferite de site-ul nostru, atunci când şi-a vândut viţelul. „Dacă aş fi postat aici un anunţ, nu mă mai chinuiam atât să găsesc un cumpărător. Cu siguranţa există cineva care avea nevoie de un viţel şi cu care aş fi putut intră în contact, cu ajutorul portalului.”

Portalul eComunitate.ro este o iniţiativă unică la noi în ţară, fiind, poate, cel mai complex site de conţinut finanţat de Guvern. Site-ul prezintă cele 255 de comunităţi; dar este şi o reţea socială, în care utilizatorii fac transfer de cunoaştere şi generează conţinut, folosindu-se de tehnologiile web 2.0. Demersul jurnalistic identifică subiecte care, altfel, ar rămâne nerostite. Aşa a fost creată şi seria „poveştilor de succes“ care promovează bune practici despre dezvoltarea locală sau, pur şi simplu, relatează despre oameni care au reuşit, cu dedicaţie şi pricepere, să conducă afaceri profitabile sau să coaguleze spiritul comunităţii.

Cifrele majore, de macro-viziune, ale proiectului le puteţi găsi în publicaţiile noastre informative sau în raportul proiectului. Pentru că vorbim de rezultate, şi pentru că proiectul a ajuns, acum, într-un punct din care putem privi spre profunzime, vom folosi, în acest capitol, informaţii precise, aşa cum reies din ultimul raport de monitorizare şi evaluare (M&E pe un eşantion de 85 comunităţi KEP. Perioada de desfăşurare: primul trimestru al anului 2009, în comparaţie cu primul trimestru al anului 2008) şi din cercetarea de piaţă (Cercetarea de piaţă, cantitativă si calitativă, a avut loc la nivel naţional, pe un eşantion reprezentativ de 1242 persoane. Perioada de desfăşurare: 1 februarie - 27 aprilie 2009).

Indicatori de monitorizare si evaluare: CREŞTERI 2009 vs 2008:

• Sesiuni de instruire organizate la PAPI + peste 100%
• Proiecte dezvoltate în şcoală + 23%
• Proiecte dezvoltate în biblioteci + peste 100%
• Companii-antreprenori locali care au folosit resursele RECL pentru a accesa servicii alte administraţiei centrale sau locale + peste 200%
• Servicii PAPI dedicate micro-întreprinderilor locale + peste 7,75 %
• Proiecte finanţate de Uniunea Europeană sau din alte surse + peste 50%
• Parteneriate între companii locale si regionale + peste 39 %

Indicatori cantitativi ai cercetării de piaţă: CREŞTERI 2009 vs. 2008

• Notorietate PAPI + 29 %
• Gradul de utilizare a calculatorului (total populaţie KEP) + 10 %
• Gradul de utilizare a Internetului (total populaţie KEP) + 11%
• Nivelul de cunoştinţe TIC (cadre didactice) + 21 %

Criza economică, sărăcia, sentimentul excluziunii, lipsa de competenţe digitale, lipsa de încredere a actorilor locali ar trebui să se transforme în legitimitate, competenţe, încredere în propria capacitate de a reuşi, încredere în autorităţi, recâştigarea respectului de sine, colaborarea intercomunitară. Am mai putea adăuga aici racordarea gospodăriilor rurale la piaţa mai largă şi transferul de informaţii din mediul extra-rural, în comunitatea rurală (Cele două recomandări s-au desprins în urma discuţiei pe tema rezultatelor cercetării, pe care am avut-o în jurul mesei rotunde organizate, cu amabilitatea domnului profesor Petre Datculescu, în vara anului 2009. ).

Ultimul an al proiectului este esenţial pentru a ajunge acolo unde ne-am propus şi, de aceea, este nevoie de un efort integrator, capabil să lege şi să închege rezultatele celor patru ani de proiect. Aproape toate activităţile plănuite se vor desfăşura pe criterii competitive, astfel încât resursa umană să fie motivată corespunzător. Altfel spus, investim în transferul de cunoaştere catre beneficiarii proiectului, care vor primi mai mult decât bucuria de a fi competenţi şi recunoaşterea socială. Fie că e vorba de staff-ul RECL sau de cadrele didactice, de antreprenori sau de bibliotecari.

25 de Centre de Formare a competenţelor TIC

Prima competiţie a fost selecţia celor 25 de comunităţi care vor fi acreditate să susţină sesiuni de instruire şi formare pentru dobândirea, certificată de CNFPA, a competenţelor de utilizare TIC. Procesul de selecţie s-a desfăşurat la nivel naţional, iar comunităţile câştigătoare vor primi, în curând, dreptul de a-si promova noul serviciu pe baze regionale, transformându-l într-un centru de profit.

Cele 25 de centre furnizează o reţea de formatori gestionată local, care va continua ceea ce a început proiectul Economia bazată pe Cunoaştere în materie de accesibilitate, atunci când a instruit 5000 de persoane care au primit certificate CNFPA. Este evident că serviciile de instruire oferite de reţea se vor adresa întregii populaţii, KEP sau non-KEP.

255 de Centre de Resurse pentru Dezvoltarea Comunitară

Adica Punctul de Acces Public la Informaţie, al cărui rol va trebui îmbunătăţit, extins şi dezvoltat. În momentul de faţă, PAPI beneficiază de resurse financiare reduse şi de echipamente oferite în cadrul proiectului; îi lipseşte un plan de sustenabilitate viabil, care să-i asigure un cadru optim de funcţionare. Programul de Asistenţă Tehnică pentru Dezvoltare Comunitară are în vedere creşterea legitimităţii PAPI, prin instruirea personalului RECL şi întocmirea de planuri de sustenabilitate a reţelelor locale, astfel încât sa devină mai competitive, mai vizibile şi mai pregătite să se angajeze în activităţi de dezvoltare socială, parteneriate şi proiecte mediate de organizaţii non-guvernamentale sau chiar de piaţa locală de afaceri.

Coordonatorii locali de proiect (sau LPC, în jargonul de lucru) vor facilita legătura dintre managementul strategic şi cel operaţional, în cadrul aceluiaşi program dedicat dezvoltării comunitare. Ei vor asista comunităţile KEP pentru întocmirea documentaţiilor necesare depunerii de proiecte finanţate cu bani europeni, vor asista la conceperea planurilor de sustenabilitate, vor facilita parteneriate între autoritatea locală şi organizaţii private şi vor participa activ, pe toate planurile, în procesul de creionare a sustenabilităţii.

Managerul RECL va fi motivat să-şi însuşească rolul de promotor al bunăstării comunităţii, care trebuie să-l perceapă ca pe un factor de îmbunătăţire a calităţii vieţii. Pentru a putea ajunge să instrumenteze cu o astfel de responsabilitate, el va trece printr-un proces atent, chiar meticulos, de instruire, monitorizare şi evaluare, ale cărui rezultate vor decide asupra rolului său.

Acelaşi lucru se va petrece şi în rândurile administratorilor IT, care vor fi instruiţi să folosească infrastructura tehnică, astfel încât să lărgească aria de servicii oferite, în momentul de faţă, la PAPI.

Coaching pentru antreprenori, peste tot

Antreprenorii sunt un subiect aparte în şedinţele de management din cadrul UMP. In mod evident, fără iniţiativa privată, rolul ei de reglator al pieţei şi rolul pe care îl are într-o economie bazată pe cunoaştere, procesul de dezvoltare locală ar încetini sau, pur şi simplu, n-ar mai exista. De aceea, eforturile făcute în sprijinul antreprenorilor sunt de importanţă vitală şi merită toată atenţia noastră. Cu atât mai mult cu cât contextul economic generat de criza financiară este demoralizator.

Există o viziune strategică dedicată în ceea ce îi priveşte pe reprezentaţii mediului de afaceri, viziune ce integrează toate componentele proiectului într-un mod care, probabil, nu are precedent:

1. aproximativ 700 de antreprenori şi peste 500 de potenţiali antreprenori au absolvit cursul de utilizare TIC in afaceri
2. jumătate din ei au aprofundat lecţiile învăţate, participând la seminariile regionale IT-Finanţare-Profitabilitate
3. cu toţii sunt invitaţi să continue procesul de învăţare, participând la şase sesiuni de coaching on-line care se vor desfăşura pe portalul eComunitate. Tipul de informaţii la care vor fi expuşi în cadrul sesiunilor de coaching vor fi exclusiv de natură practică şi vor răspunde punctual nevoilor de cunoaştere ale participanţilor (tehnici ce promovare şi marketing în spaţiul on-line, producţia site-ului de prezentare, noţiuni despre optimizare în motoare de căutare, internet banking, platforme gratuite pentru comerţ electronic etc).
4. cei mai activi participanţi vor fi invitaţi în persoană la un atelier, versiunea „live” a celui virtual, în care vor avea parte de un formator profesional, care îi va asista să-şi creeze prezenţa on-line.
5. mai departe, vor fi selectaţi câţiva participanţi, care vor primi un pachet complet de promovare on-line, creat personalizat, în funcţie de specificul afacerii deţinute de câştigător.

Cea de-a doua sesiune, care urmează aceiaşi paşi, se va desfăşura tot pe parcursul anului 2010 şi există intenţia de a dubla eforturile unui program de asistenţă tehnică destinat antreprenorilor.

Asistenţă tehnică dedicată şcolilor KEP

În ceea ce priveşte cadrele didactice, conform cercetărilor de până acum, reiese o creştere semnificativă a competenţelor de utilizare TIC în şcoală. Acest salt calitativ creează premisele pentru programul de asistenţă tehnică dedicat şcolilor KEP. Programul a fost conceput astfel încât să-i înveţe pe profesori să folosească resursa tehnică şi de conţinut digital în procesul didactic, să-şi îmbunătăţească tehnicile de predare bazată pe TIC, să creeze parteneriate interşcolare, să atragă fonduri.

Pe măsură ce vom agrea asupra formei finale a fiecarui tip de asistenţă tehnică, vom reveni cu actualizări.

Incheiere

In satele şi oraşele mici de la noi există oameni cu potenţial, rătăciţi printre mentalităţi inactuale şi închişi într-o societate care nu poate evolua. Meşteşugurile se pierd, din lipsa de piaţă şi, odată cu ele, şi tradiţia. Procesul de învăţare cu creta pe tablă persistă şi, odată cu el, şi lipsa de deschidere a învăţăceilor, care nu cunosc alternative. Fondul de carte stă în spaţiul metropolitan şi, odată cu el, şi accesul cititorilor din sate şi comune. Documentele cetăţenilor sunt plimbate cu căruţa pană la autoritatea locală care trebuie să-şi pună apostila. Iată de ce îi învăţăm să exploateze cunoaşterea şi le dăm acces la ceea ce noi înşine avem: gestionarea competentă a informaţiilor care constituie capitalul cunoaşterii.