Comunitate: Sărmaşu
Sărmaşu şi aşezările componente se integrează în “zona de coline joase”, înălţimea medie a terenului faţă de nivelul mării fiind de 380 m. Înălţimea maximă atinsă de perimetrul sărmăşean este de 500 m.
Compoziţia geologică este reprezentată în cea mai mare parte de soluri din categoria cernoziom, precum şi soluri brune slab roşcate, care au permis o îndelungată şi rodnică activitate agricolă.
Hidrografia este slab reprezentată, consecinţă şi a evoluţiei în decursul timpului a relaţiei om – natură, a despăduririi în scurgerea timpului a Câmpiei Transilvane. Pâraiele şi bălţile ce rezultă din apele pluviale au o rezistenţă efemeră. Pârâul de Câmpie, care colectează apele pluviale dintr-un areal mai întins, pe timp de secetă îşi reduce debitul până la secare.
Lipsa unei ape curgătoare cu debit permanent a constituit o piedică în dezvoltarea social – economică a localităţii în epoca modernă. În ultimii ani localitatea a fost racordată la sistemul judeţean de alimentare cu apă, amenajându-se şi o staţie de epurare a apelor uzate şi un început de reţea de canalizare.
Importantă aşezare în Câmpia Transilvaniei, localitatea dobândeşte în anul 2003 titlul de oraş al României.
Istoric
În puţine cuvinte istoricul oraşului Sărmaşu: descoperirile arheologice fortuite din perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului, păstrate în muzeul şcolar al localităţii Sărmaşu aduc mărturii despre existenţa unei populaţii sedentare pro-tracic.
mai multe detalii...
Resurse locale
Solurile fertile ale zonei au permis practicarea cu eficienţă a agriculturii, suprafaţa arabilului sărmăşean întinzându-se pe 4902 hectare iar viile şi livezile pe 119 ha.
mai multe detalii...
Tradiţii
Cântecele si dansurile populare, tradiţiile si obiceiurile moştenite, fac din unele manifestări populare consacrate adevarate festivaluri de etnografie şi folclor.
mai multe detalii...