Comunitate: Ştefăneşti

Actuala comună Ştefăneşti, judeţul Vâlcea, este una dintre cele cinci localităţi cu acest nume din România (Argeş, Constanţa, Iaşi, Ilfov şi Vâlcea). Plasată într-un cadru geografic extrem de favorabil agriculturii, cu soluri fertile, reţea hidrografică bogată, o climă temperată fără excese deosebite, cu dealuri însorite excelente pentru viticultură, cu păduri de foioase şi conifere întinse, în vecinătatea bogatului în peşte râu Olt – teritoriul comunei Ştefăneşti a fost locuit din cele mai vechi timpuri de o populaţie stabilă.

Relevate prin descoperiri arheologice, urmele umane există încă din preistorie. În cuprinsul oraşului Drăgăşani, însă în apropierea zonei de graniţă cu comuna Ştefăneşti a fost dezvăluită o aşezare dacică – Rusidava. Tot din perioada antică, pe teritoriul localităţii Ştefăneşti se află un fost drum roman pietruit, loc cunoscut în toponimia populară drept „Drumul lui Traian” – pe un mal al părâului Dobruşa, păstrându-se şi acum urme ale piciorului podeţului de peste această apă. Necercetate sistematic aceste obiective nu prezintă date ştiinţifice.

Flora acestei regiuni este bogată în specii specifice colinelor joase, pădurilor, câmpiei şi bălţilor. În funcţie de sol se întâlnesc o multitudine de asociaţii mai mult sau mai puţin echilibrate. Plantele inferioare (alge, licheni, muşchi, ferige, ciuperci) sunt prezente peste tot, acolo unde găsesc condiţii de instalare şi de viaţă. Cele mai bogate în specii, mai ales în ciuperci sunt pădurile din jurul localităţii.

Plantele superioare sunt reprezentate de diferite specii forestiere (flori sălbatice, de primăvară: viorele – scilla bifolia, ghiocei – galanthus nivalis, tămâioare, toporaşi – viola odorata, brebenei – corydalis cava, floarea paştelui – anemone nemorosa, lăcrămioare, mărgăritar – convallaria majalis – specie ocrotită. Lumea animalelor este răspândită în sol, în apă şi în aer. Speciile de animale vertebrate care populează ecosistemele de la Ştefăneşti sunt specifice zonei colinare, având reprezentanţi aproape din toate clasele de animale vertebrate: peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.

Fauna sălbatică este bine reprezentată de cerbul lopătar (trăieşte în turme mici) şi de căprioare, mistreţi (care au tendinţe de dezvoltare necontrolată), vulpi, viezure, dihor, nevăstuică, şoarecele de câmp, veveriţă, cârtiţe, arici, iepuri de câmp şi fazani. Ca specii deosebite şi ocrotite de lege în această zonă sunt: barza neagră, cerbul lopătar şi corbul. Până în secolul al XIX –lea, bivolul era prezent în această regiune; cu timpul acest animal a dispărut, cauzele nefiind cunoscute. În zonă nu se află şerpi veninoşi sau păianjeni periculoşi. Lumea aripatelor este bine reprezentată de: porumbel, vrabie, cucul, pupăza, ciocănitoarea, ciocârlia de pădure, coţofana, cioara, privighetoare, barză, sticlete, pitulice, turturea, fazan, graure, uliu, bufniţe.

Satele Dobruşa şi Şerbăneşti au o atestare documentară din anul 1437, fiind printre cele mai vechi localităţi din Ţara Românească. Fără a se remarca în mod special cu ceva, satele componente ale comunei Ştefăneşti şi-au avut însemnătatea lor comună în sistemul feudal al Ţării Româneşti, pământurile şi locuitorii lor fiind închinaţi diferiţilor boieri credincioşi, domniei sau mănăstirilor locale.

Zona în care se găseşte şi localitatea Ştefăneşti a intrat în modernitate o dată cu răscoala lui Tudor Vladimirescu, Drăgăşani şi localităţile învecinate fiind câmpul de desfăşurare a ultimelor bătălii dintre eteriştii lui Ipsilanti şi resturile pandurilor lui Tudor Vladimirescu, pe de o parte şi turcii, pe de alta.

În comuna Ştefăneşti au existat folclorişti de seamă ca Teodor Bălăşel (1869 – 1914), care a fost „ctitorul folclorului oltenesc”, Ion N. Popescu (1887 –1945) şi G. Fira. Născut la 7 noiembrie 1869, în comuna Bogdăneşti, Vâlcea, Teodor Bălăşel şi-a petrecut copilăria în satul natal, unde a făcut şi şcoala primară. Când avea 15 ani părinţii l-au dat ca băiat de prăvălie la Râmnicu-Vâlcea, unde a lucrat doar câteva luni. S-a înscris la cursul inferior al seminarului din oraşul Râmnicu-Vâlcea. În anul 1889 a fost numit învăţător provizoriu în comuna Ştefăneşti, judeţul Vâlcea.